Fondat pe învățăturile maeștrilor iluminați numiți Tirthankara, jainismul oferă o viziune echilibrată asupra existenței, în care omul își găsește libertatea prin purificarea sufletului și renunțarea la dorințe.

• Originea și fondatorii jainismului

Tradiția jaină afirmă că religia a existat dintotdeauna, fiind reînnoită periodic de o serie de 24 de învățători iluminați (Tirthankara). Ultimul dintre aceștia, Mahavira, a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., aproximativ în aceeași perioadă cu Buddha. El este considerat marele reformator al credinței, deoarece a organizat comunitatea religioasă și a formulat principiile morale care definesc jainismul modern.

Mahavira a învățat că sufletul (jiva) este etern și că fiecare ființă vie – om, animal, plantă sau chiar microorganism – are o formă de conștiință. Scopul suprem al vieții este eliberarea sufletului de legăturile karmice și atingerea stării de moksha – libertatea completă de ciclul nașterilor și morților.

• Principiile fundamentale ale jainismului

Învățăturile jainiste se bazează pe trei „comori” spirituale (Ratnatraya):

1. Credință dreaptă – recunoașterea adevărului și a existenței sufletului;
2. Cunoaștere dreaptă – înțelegerea legilor universului și a efectelor karmei;
3. Conduită dreaptă – trăirea în armonie cu principiile morale și etice.

Cel mai important principiu este ahimsa, adică nonviolența absolută. Acesta nu se limitează la evitarea răului fizic, ci include și gândurile, cuvintele și intențiile.

De aceea, adepții jainismului sunt vegetarieni stricți, evită orice formă de cruzime și manifestă compasiune față de toate ființele. Pe lângă ahimsa, există și alte patru jurăminte etice fundamentale:

• Satya – adevărul în vorbă și faptă;
• Asteya – interzicerea furtului;
• Brahmacharya – puritatea și autocontrolul;
• Aparigraha – renunțarea la posesii materiale și atașamente.

Jainismul acordă o mare importanță disciplinei personale și meditației. Călugării și călugărițele duc o viață de renunțare totală, dedicându-se rugăciunii și studiului scripturilor sacre. Ei trăiesc fără posesiuni, umblă desculți și poartă o mască peste gură pentru a evita rănirea accidentală a insectelor – un simbol al respectului absolut pentru viață.

Credincioșii laici, deși nu respectă aceleași reguli stricte, practică postul, meditația și faptele caritabile, încercând să reducă influența karmei negative. Sărbători precum Paryushana și Mahavir Jayanti sunt momente importante de reflecție și iertare.

Conform jainismului, toate acțiunile – fizice, verbale sau mentale – generează karmă, o substanță subtilă care se atașează de suflet. Pentru a atinge eliberarea, omul trebuie să elimine această karmă prin meditație, post, abstinență și fapte virtuoase. Moksha, starea supremă, reprezintă eliberarea completă de suferință și fuziunea cu puritatea absolută.

Deși numărul adepților este relativ mic (aproximativ 5 milioane, în special în India), influența jainismului asupra culturii și filozofiei indiene este uriașă. Principiul nonviolenței a inspirat personalități precum Mahatma Gandhi, care a adoptat ahimsa ca temelie a mișcării sale pentru independența Indiei.

The post Jainismul – calea nonviolenței și a eliberării spirituale first appeared on Business Club.